PESTII ROMANIEI
CRAPUL
Descriere
Dimensiunile
obisnuite ale crapului sunt 50-100 cm (10-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45
kg in mod exceptional. Durata sa de viata este destul
de lunga pentru lumea pestilor, de 15-20 ani.
Corpul este alungit, comprimat lateral. Gura este
subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de
asemenea adaptate la modul de hranire, putandu-se extinde ca un
tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il
ajuta la pipait. Sozii sunt mari. Exista si varietati
de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda)
sau fara solzi (crap golas).
In functie de mediul in care traieste,
coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la
verzui negricios in lacurile invadate de vegetatie.
Origine
Crapul este originar din Asia Mica. A fost
introdus in Europa probabil de catre Romani.
Raspandire
Traieste
in toate raurile si lacurile din Europa si
Inmultire
Are loc
la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade
Celsius, dupa ce iese din hibernare. (aprilie - mai).
Locul de inmultire este de regula o intinsura creata
de cresterea apelor in primavara, cu ape mici si mai calde, cu vegetatie. O
femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 -
4 zile. Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in care s-au
nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.
Gastronomie
Carnea
crapului este foarte gustosa, fiind consumata sub
diferite forme: fiarta, prajita, fripta, afumata, marinata. Crapul fript la
protap, direct pe malul apei, este o mancare ce lasa
amintiri de neuitat.
CARASUL
Descriere
Dimensiunile
obisnuite ale carasului sunt de 10 -15 cm cu 80 -150 g, ajungand pana la 1,5 - 2 kg in mod exceptional. In crescatorii si in Delta
Dunarii greutatea obisnuita este ceva mai mare, de 500 - 800 g. Coloratia
carasului depinde de limpezimea apei, mergand de la argintiu spalacit in rauri
la cenusiu-verzui si usor negricios in lacuri pline de vegetatie. Capul este scurt, cu buze subtiri, fara mustati, criteriu sigur de
deosebire fata de crap pentru necunoscatori. Unii hibrizi de crap cu caras au un inceput de mustati. Peritoneul este negru, ca la scobar.
Origine
Carasul este originar din
Raspandire
Traieste in toata Europa si 
lacurile si raurile de
ses si de campie, in Dunare si Delta Dunarii. Raspandirea lui
extraordinara se datoreaza rezistentei deosebite la poluare si lipsa
oxigenului, cat si prolificitatii sale. Vara, cand alti pesti nu mai musca, carasul este cel care poate salva o partida de
pescuit. Carasul este un peste care rezista si scos
din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda si nu i se
usuca solzii. Nu o data carasii adusi acasa la sfarsitul zilei de pescuit si
pusi intr-un vas cu apa reincep sa inoate.
Inmultire
Se
realizeaza primavara, cand apa atinge 8-10 grade, cam
in aceeasi perioada cu crapul. Depunerea icrelor dureaza pana
la sfarsitul verii in 2-3 serii. La aceasta specie toate exemplarele
peste 2-3 ani sunt femele, exemplarele mascul suferind dupa aceasta varsta
fenomenul de transformare in femele (ginogeneza).
Pescuit
Pescuitul
carasului se poate face prin mai multe metode: cu undita, cu lanseta cu plumb
pe fundul apei, bolognesa. Pescuitul cu undita
Se foloseste o undita de 4-6 metri pe canale, lacuri si rauri mici, sau o
rubesiana pentru lacuri mai mari. Diametrul firului va fi de 0.12-0.18 mm. Pluta va a avea o portanta de 0.5-2
grame in functie de momelile folosite. Carligele vor fi
numarul 12-10 Momelile folosite la pescuitul carasului sunt ramele, 
preferabil
de gunoi.
SOMNUL
Raspandire
In toate
apele Europei, in rauri, lacuri şi balti de ses
şi de deal. La noi raspandit in raurile si lacurile de şes,
Dunare şi Delta Dunarii.
Dimensiuni
Cel mai
mare peşte de apa dulce care traieşte la
noi. In mod curent are 1 metru şi 5-6 kg, dar poate ajunge la 50-100 kg.
Descriere
Este
unul dintre peştii cel mai usor de recunoscut de pe la noi. Capul este turtit de sus in jos, fiind garnisit cu o gura mare,
plina de dintisori marunti, pe ambele falci, indreptati spre inapoi. Pe falca
superioara are doua mustati lungi, pe lateral, si patru mustati mai mici,
indreptate in jos. Trunchiul este
destul de scurt, cilindric. Coada este lunga,
inotatoarea anala intinzandu-se pe toata lungimea ei. Culoarea este cenusiu marmorat, cu burta alb-murdar. Culorile se modifica si in functie de culoarea dominanta a mediului
in care traieste. Nu are solzi ci un mucus
protector, extrem de alunecos.
Peşte
in general nocturn, are ca principale simturi pipaitul (se foloşeste de
cele 6 mustati), auzul (percepe imediat zbaterea momelii vii in carlig) şi
mirosul (sesizeaza resturile de carne de la abator folosite ca momeala).
Văzul este slab. Ca urmare a traiului
pe fundul apei, cu lumină puţină, ochii s-au atrofiat, fiind
foarte mici.
Mod de viaţă
Pe
timpul zilei stă ascuns in cotloane, gropi, langa arbori cazuti, bolovani mari, confundandu-se cu mediul. Noaptea
pleacă la vanătoare, de multe ori auzindu-se loviturile de coadă
cu care işi imobilizează prada in noptile de vara. Somoteii mici umbla in carduri. Somnul mare in schimb este singuratic. Este un peste
teritorial, fidel locului in care s-a nascut.
Peşte
rapitor, incepe sa se hraneasca imediat ce a depasit
stadiul de alevin cu larve de insecte, rame, viermi, broscute, peştisori.
Se hraneşte si cu animale moarte, pe care le gaseste cu ajutorul
mirosului, fiind un sanitar al apelor.
Iarna
intra la iernat, in gropi adanci, in acelasi gropan intalnindu-se somni de
toate dimensiunile, de la somotei de 1 kg pana la somni de 40 kg.
Gastronomie
Carnea este dulce, insa grasa la somnul ce depaseste 5-6 kg. In
schimb nu are oase. Se consuma prajita (pana de somn prajita impreuna cu o
garnitura de cartofi natur si o lamaie este o
delicatesa), fripta. Din capul de somn iese un bors
exceptional. Icrele nu se consuma, fiind toxice.
ROSIOARA
Răspandire
Roşioara
este răspândită în apele Europei, din Suedia
pana în Mediterana şi Asia Mica. În România se găseşte în
aproape toate apele stătătoare de deal şi şes,
precum şi în râurile din aceeaşi zonă.
Dimensiuni
Lungimea
medie a acestui peşte este de 20-30 cm, dar sunt şi excepţii de
35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul până la 1- 2 kg.
Descriere
Are
corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari
şi bine fixaţi în piele. Botul este scurt,
gura mică, terminată oblic, îndreptată în sus (adaptare la
pescuitul în straturile superioare ale apei) şi lipsită de
mustăţi. Înotătoarea dorsală este
situată mult înapoi după înotătoarele ventrale. Culoarea pe
spate este albastru închis cu nuanţe de verde sau
cafeniu, iar laturile corpului şi burta sunt argintii. Înotătoarele,
caracteristice acestui peşte, sunt de un
roşu aprins, cu excepţia dorsalei. Ochii sunt aurii şi nu
roşu-gălbui ca babuşca, cu care este
deseori confundată.
Mod de
viaţă
Este un peste sedentar, simţindu-se în largul lui în
bălţile cu vegetaţie abundentă. În râuri îl găsim mai
ales în sectoarele cu un curs mai lent. Trăieşte în cârduri formate din exemplare de dimensiuni
apropiate. Roşioarele "serioase" (mai mari de 0,5 kg) umblă singure.
Vara şi toamna, până la căderea vegetaţiei, o
găsim în mijlocul vegetaţiei, în culoarele dintre nuferi. De aici pândeşte
căderea insectelor în apă,
ţânţari, muşte, mici gaze. Alături de
acestea mănâncă larve de insecte, viermi, melci, precum şi
plante acvatice.
Înmultire
Are loc
in perioada aprilie - iunie, la o temperatură a
apei în jur de 18 grade Celsius. În perioada de împerechere, masculii au
culorile mai accentuate.
Gastronomie
Carnea
acestui peşte este de o calitate inferioară,
având multe oase. Daca vreţi ca acest peşte să
fie delicios nu vă rămâne ca opţiune decât saramura, unde o
parte din aceste oase se ard. Adăugaţi şi câteva roşii,
ceapă, ardei în zeama saramurii... precum şi un
pahar de vin roşu, şi totul va ieşi ca la carte.
PORCUSORUL
Răspândire
Se
întâlneşte mai ales în râurile lente din zona de şes,
în Dunărea şi mai puţin în lacuri.
Descriere
Se aseamănă
cu mreana, în parte şi datorită celor două mustăţi
groase şi scurte de-o parte şi de alta a
gurii. Mreana are însă patru mustăţi, aşadar este uşor de identificat dacă aţi prins o
mreană mică sau un porcuşor. Dimensiunea maximă este de 15
cm, cea normală de 10 cm, la care se şi atinge maturitatea
sexuală. Durata de viaţă este de
aproximativ 3 ani.
Mod de viaţă
Trăieşte
în mici cârduri, de 10-20 de exemplare, în apropierea locului în care s-a născut. Se hrăneşte pe
fundul apei, căutând în substrat asemenea crapului, gura subterminală
şi mustăţile fiind o dovadă în acest sens.
Înmulţire
Se reproduce între lunile aprilie şi iulie. Femela depune
800-3000 icre în mici grămăjoare care eclozează după 10-15
zile în funcţie de temperatură. Peştişorii
se menţin în imediata vecinătate a locului de reproducţie,
hrănindu-se îndeosebi cu zooplancton.
Pescuit
Nu face obiectul unui pescuit economic datorita taliei mici,
şi nici a unui pescuit sportiv în particular. Îl prindem de obicei
întâmplător, când pescuim pe fundul apei la caras,
plătică, roşioară cu râme sau viermuşi. Acolo unde
porcuşorii sunt mai numeroşi putem folosi o linie de 0,10 cu o plută mică, cu portanţa de 0,10 – 1
gram. Ca momeală râmele mici de gunoi dau cele mai bune
rezultate.
Gastronomie
Deşi
mic, porcuşorul are o carne foarte gustoasă. 20-30
de porcuşori fripţi pe o plită, alături de o
mămăliga aburind fac deliciul oricărei mese.
TIPARUL
Răspândire
In întreg bazinul Dunării, în apele Europei de sud-est
şi centrale. La noi se întâlneşte îndeosebi în râurile şi lacurile
de şes, mâloase.
Dimensiuni
In mod normal,
ţiparul are o lungime de 20 - 25 cm şi o greutate de 100-150 grame,
ajungând în mod excepţional până la o lungime de 35 cm şi o
greutate de 300 grame.
Descriere
Corpul este lung, cilindric. La bot are zece mustăţi,
dispuse astfel: patru în vârful buzei superioare, două în colturile gurii
şi patru pe buza inferioara, mai mici. Culoarea este
cafeniu marmorat.
Mod de viată
Preferă apele stătute, sărace în oxigen. Din mâlul acestora se
hrăneşte cu larve de insecte, viermi, melci.
Gastronomie
Carnea
ţiparului, ca la orice peşte de baltă, are un
iz de nămol. Cu toate acestea este destul de
apreciată.
OBLETELE
Descriere
Obletele este un peste care se hraneste indeosebi in straturile
superioare ale apei. Are o culoare argintie, data de solzii marunti, care se
desprind usor. Gura are mandibula inferioara mai lunga decat cea superioara,
fiind o adaptare la modul de hranire. Dimensiunile obisnuite
sunt de 10-15 cm si 20-40 grame.
Peste de
card, obletele este permanent in miscare. Musca nu atat de foame, cat din curiozitate precum si din spirit de
concurenta fata de semenii sai. Se hraneste cu mici
insecte, viermusi pe care ii culege de la suprafata apei.
Traieste
atat in ape statatoare, in lacurile si baltile din campie, cat si in cele
curgatoare, in toate raurile de ses din
Gastronomie
Cand ati
prins zece obleti, e usor sa ii curatati. Cand insa
ati prins doua sute, curatarea s-ar putea dovedi mai anevoioasa decat prinderea
lor. De aceea, de obicei obletii se lasa necuratati, urmand a
face acest lucru ... ceva mai tarziu.
De obicei obletii se prajesc. Numai ca nu se prajesc ca toti ceilalti
pesti, ci pusi unul langa altul, trasi prin ochi printr-o scobitoare, cate 5-6,
ca sa se poata intoarce si pe cealalta parte in tigaie. Se prajesc dupa ce au fost tavaliti in malai, pana devin crocanti. Dupa ce se prajesc, se scot de pe scobitoare.
Cel mai
bine se servesc cat sunt inca calzi, cu o lamaie
stoarsa deasupra si un pahar de vin alb alaturi. Tineti cu o
mana de corpul obletelui si cu cealalta trageti de cap. Intestinele vor ramane prinse de acesta. Nu le aruncati
decat pe ele, capul este una din cele mai bune parti
ale obletelui.
GHIDRINUL
Răspândire
Se intalneste in bazinul inferior al Dunarii si in baltile din
lunca acesteia.
Descriere
Are
circa cinci centimetri. Ii sunt caracteristici cei trei spini de
pe spate, inaintea aripiarei dorsale, cu care se apara de dusmani.
Inmultire
Este singurul
peste de la noi care isi face un cuib din plante
acvatice. Printr-un dans ritual, masculul invita in cuibul pe care l-a
construit femela, pentru a depune icrele. Acestea sunt pazite si aerate ce catre mascul, pana la iesirea puilor. Tatal nu
pleaca de langa pui pana cand nu acestia ating un
centimetru.
PLATICA
Raspandire
Platica este un peste de apa dulce, gasindu-se in majoritatea
raurilor si lacurilor din tarile europene. La noi o gasim indeosebi in bazinul
Dunarii si lacurile de ses si de deal.
Descriere
Are in mod obisnuit
30-40 cm, cu 0,5-1 kg, ajungand pana la 50-60 cm cu
circa 6 kg. Corpul este plat (de unde si denumirea
pestelui), turtit lateral. Capul este mic, avand gura
mica cu buze subtiri si fragile, adaptate gasirii hranei pe fundul apei.
Aceasta se poate prelungi ca un tub, ca si la crap. Nu are mustati. Spatele este
colorat masliniu-cenusiu, burta alb-argintiu la platicile tinere si galbui la
cele mai batrane. In perioada reproducerii masculii de peste
4 ani au niste excrescente numite „butoni de nunta”.
Inotatoarea anala este deosebita fata de a altor
pesti, fiind lunga si scobita. Inotatoarele sunt fumurii.
Mod de viaţă
Este un peste pasnic, extrem de sperios la zgomote puternice si
miscare. Isi cauta hrana compusa din plante acvatice, larve
de insecte, viermi, crustacei in preajma malurilor maloase, pe langa perdelele
de stuf, in preajma pragurilor in rauri. In primii ani de viata este un peste de card. Exemplarele mari
sunt solitare si stau in locuri adanci, linistite (senalul raului, mijlocul
lacului).
Gastronomie
Desi are
multe oase, carnea este foarte gustoasa, saramura de
platica fiind foarte apreciata 
de catre cunoscatori.
BIBANUL
Descriere
Este un
peste usor de recunoscut chiar de catre necunoscatori. Are 5 - 8 dungi
verticale negricioase, pe un fond cenusiu-verzui pe
spate si gri albicios pe burta. Prezinta doua aripioare dorsale, dintre care
prima are tepi care il apara de pestii rapitori,
precum si o pata neagra spre marginea posterioara. Celelalte
aripioare au marginile rosiatice. Solzii sunt marunti si aspri, foarte
bine lipiti de corp.
Lungimea obisnuita este de 20-25 cm, cu 200-400 grame, ajungand in mod
exceptional pana la 50 cm si 1 kg.
Mod de viaţă
In
primii 2-3 ani de viata bibanul este mai degraba pasnic,
hranindu-se cu rame, viermisori si din cand in cand cu cate un pestisor. Odata
depasita aceasta faza a vietii, devine rapitor, vanand in haita, alaturi de
numerosi confrati de aceeasi talie. Devenit matur, bibanul devine singuratic,
vanand singur.
Una
dintre trasaturile bibanului este curiozitatea, fapt
care il face sa fie un partener extrem de agreabil pescarului cu momeli
artificiale care tocmai vrea sa incerce o noua 'creatie personala'. Tot din
curiozitate putem vedea adesea in urma bibanului prins in carlig unul sau doi
bibani intrigati de miscarile acestuia, insotindu-l pana la iesirea din apa.
Raspandire
Traieste in toata Europa si 
care nu intreprinde
migratii,ramanand fidel zonei in care s-a nascut.
Gastronomie
Carnea sa alba, fara oase multe, este deosebit de gustoasa, mai ales gatita saramura.
BIBANUL SOARE
Descriere
Culoarea
este verde-albastruie, cu cate o pata neagra pe solzii
mai mari. Burta este galbena-aurie. Capatul posterior
al operculului are o pata neagra marginita cu rosu. Inotatoarele
dorsala si caudala sunt cenusii, iar celelalte galbui. Coloritul se accentueaza in perioada nuptiala. Talia este mica, pestele avand in mod obisnuit 8-12cm. Corpul este
puternic comprimat lateral.
Origine
Bibanul
soare este originar din America de Nord, statul
Raspandire
La noi
se intalneste in toate baltile de campie, din lunca Dunarii si din Delta, in
cursul inferior al Crisurilor, in lacurile Capitalei. Se intalneste si in
raurile cu un curent slab din zonele de campie.
Inmultire
Se realizeaza pe toata durata verii, din mai pana in august. Masculul sapa un cuib pe fundul apei, in care femela depune icrele. Acestea sunt pazite de catre mascul pana la eclozare.
Lucrare pentru obtinerea Atestatului la
Informatica
”PESTII
ROMANIEI”
Grupul Scolar Nichita Stanescu
Lucrare pentru obtinerea Atestatului la Informatica
”PESTII
ROMANIEI”
Profesor indrumator : Elev:
Manolache Olga
Cls: aXIIa A
Cuprins
1.
Introducere
2.
Descrierea proiectului
3.
Proiectul propriu-zis
4.
Bibliografie
Introducere
Astăzi
toată lumea foloseşte direct sau indirect internetul. Dacă am
întreba „la ce foloseşte internetul?”, am primi
variate răspunsuri: situaţii economice, informatii despre fenomenele
fizice, conducerea automată a proceselor tehnologice, prognoza vremii,
jocuri….
De obicei
sunt menţionate performanţele cele mai spectaculoase ale
internetului, dar el este utilizat şi în
administraţia oraselor, în birouri financiare, în biblioteci, în
şcoli, de fapt oriunde.
Dorinta mea
prin acest proiect este de a va focaliza atentia
asupra pasiunii mele si anume asupra minunatiilor ascunse in adancurile apelor…Aceste
mici vietuitoare va pot face viata mai frumoasa….mai plina…
Acest site
l-am facut din pasiune pt pesti si pentru tot ce
inseamna lumea acvatica.
Va doresc
calatorie placuta prin lumea pestilor!!!
Bibliografie
1. Encarta 2004
2. Encarta 2005
3. Internet
